Sindromul Tourette (ST), descris pentru prima dată de Gilles de la Tourette în 1885, se caracterizează prin ticuri polimorfe vocale şi motorii care se modifică frecvent. (Ticurile sunt mişcări involuntare, rapide, repetitive şi stereotipe ale unor grupe musculare individuale).

Se consideră că este o afecţiune cu transmitere genetică dar cauza exactă nu se cunoaşte. Unele studii au arătat că existenţa unui dezechilibru între neurotransmiţători la nivel cerebral ar putea juca un rol în determinismul ST.

Frecvenţa bolii

Forma completă se întâlneşte cu o frecvenţă de 1/2 500 în timp ce formele cu expresivitate parţială (ticuri motorii cronice şi unele forme de tulburare obsesiv-compulsivă) Sunt de trei ori mai frecvente.

Prevalenţa sindromului este estimată de la 1-3/1000 până la 10/1000. Deoarece ticurile din sindromul Tourette au tendinţa să se remită sau să diminueze la maturitate rata prevalenţei la copii este mai ridicată decât cea a populaţiei adulte.
Studii comunitare sugerează că peste 19% din copiii de vârstă şcolară au ticuri iar dintre aceştia 4% au fost diagnosticaţi cu ST.

Sindromul Tourette se întâlneşte la toate rasele, grupurile etnice şi sociale iar băieţii sunt de 3-4 ori mai afectaţi decât fetele.
Formele uşoare sunt mai puţin diagnosticate datorită prezentării reduse în clinicile de specialitate şi de aceea în majoritatea studiilor predomină cazurile severe.
Aspecte genetice

Studii genetice au dovedit că în majoritatea cazurilor sindromul Tourette este o boală ereditară deşi modul exact de transmitere nu este cunoscut. Mult timp s-a considerat că este vorba de un model de transmitere autozomal dominant dar cercetări recente sugerează că ar fi vorba de un model aditiv implicând multiple gene. În unele cazuri ticurile pot să nu fie ereditare, apărând sporadic (tourettism).
Vulnerabilitatea genetică se transmite de la o generaţie la alta copilul moştenind baza genetică sau constituţională de a dezvolta ticuri, tipul şi severitatea afecţiunii variind cu fiecare generaţie.
Vulnerabilitatea poate fi transmisă de către ambii părinţi la copil şansele fiind de 50%, patternul în acest caz fiind autozomal dominant. Sindromul Tourette are o penetranţă incompletă, nu toţi cei care au moştenit această vulnerabilitate vor prezenta şi o expresivitate clinică.

Citeste mai mult pe info-sanatate.ro

Citeste tot articolul pe libertatea.ro

Experimentul arată că şoareci paraplegici, ale căror fibre nervoase au fost secţionate, pot reîncepe să meargă fără să se încerce refacerea fibrelor secţionate sau să se restabilească circuitul nervos ce leagă măduva spinării de creier.

Rezultatele cercetării pot fi folosite pentru tratarea pacienţilor care au măduva afectată.

Citeste tot articolul pe mediafax.ro

Citeste tot articolul pe romedic.ro

Printre cele mai apreciate fructe de toamna se numara si strugurii. Bogati in vitamine, minerale, glucide si proteine, strugurii sunt recomandati in special pentru curele de detoxifiere. Cura cu struguri te poate ajuta sa indepartezi din organism acumularile de toxine, E-uri si alte substante nocive ce iti afecteaza metabolismul.

Aceasta cura iti va imbunatati starea generala de sanatate, iti va intari sistemul imunitar, si iti va conferi un surplus de energie. Tot ce trebuie sa faci e sa manaci struguri, acestia inlocuind deserturile. Pentru a-ti ajuta organismul sa faca fata cu succes curei de detoxifiere e indicat sa mananci cat mai sanatos, renuntand la sucurile acidulate, la prajeli, la dulciuri sau alcool, si micsorand considerabil portiile de mancare.

Citeaste tot articolul pe healthy.ro

Acest agent patogen comun gaseste un mediu prielnic in capul dusului, inmultindu-se in concentratii de 100 de ori mai mari decat in reteaua de apa a oraselor. "Daca stati cu fata sub dus, imediat dupa ce ati deschis robinetul, veti primi probabil o cantitate mare de MAC, iar acest lucru nu este bun pentru sanatate", a explicat microbiologul Norman Pace, de la Universitatea Colorado, unul dintre autorii studiului.

Citeste tot articolul pe romanialibera.ro

Omul a descoperit prima data remediile naturiste, aflnd ca anumite plante pe care le-a consumat intamplator i-au imbunatatit starea de sanatate. Astazi sunt cunoscute o sumedenie de plante medicinale cu efecte diverse, care pot fi folosite ca tratament sau adjuvant in diferite boli. Dintre toate acestea am sa va vorbesc in acest articol despre una dintre cele mai comune si cunoscute plante medicinale, folosita atat in sanatate cat si in cosmetica (creme, masti etc.), aromaterapie si chiar in alimentatie (guma de mestecat, bomboane, arome, sucuri etc.)

Este vorba despre o planta frumos mirositoare: menta, sub denumirea careia se ascund mai multe varietati de astfel de plante, cele mai cunoscute fiind Mentha piperita si Mentha spicata.

Legenda mentei

Cunoscuta probabil cu mult inaintea celor care i-au “descoperit” legenda, menta isi are originile legendare in mitologia greaca. Mentha era o frumoasa nimfa de care zeul infernului (intunericului) s-a indragostit nebuneste. Sotia sa, zeita Persephona, geloasa fiind pe frumoasa nimfa, a urmarit-o pe nefericita fata si a ingropat-o. Impresionat de suferinta nimfei, Pluton a transformat-o intr-o planta frumos mirositoare ce avea sa impresioneze simturile multor oameni si sa aline suferintele multor bolnavi.

Menta

Aceasta este o planta perena, rezistenta, care se raspandeste repede. Partile aeriene ale mentei, recoltate in timpul infloririi, contin 0,3-0,5% ulei volatil, iar frunzele 1-2% ulei volatil cu compozitie chimica diferita in functie de provenienta. Principala componenta a uleiului volatil de menta este mentolul (pana la 70%), precum si mentone, mentofuran, a-pinen, felandren, limonen etc. Frunzele mai contin cantitati apreciabile de tanin, acizi organici, vitamina C, saruri minerale si substante antibiotice etc.

In ce afectiuni este benefica menta?

In primul rand in tulburarile digestive, cum ar fi cele gastro-intestinale (voma, diaree, meteorism sau miscarile intense ale intestinelor care sunt auzite de pacient, crampe etc.) dar si cele hepatobiliare, colecistopatii, calculi biliari sau patologii ale pancreasului. Iata cum actioneaza menta la nivel digestiv:

• Mai intai produce o usoara anestezie a mucoasei tubului digestiv datorita continutului de mentol, astfel are actiune antiemetica (antivomitiva) si antiseptica (previne infectiile ce duc la colite sau ulcer gastric). Totodata din aceste motive menta este cunoscuta ca fiind un bun antidiareic.
• Ajunsa la nivel duodenal, menta stimuleaza secretia biliara si functia hepatica si favorizeaza eliminarea sucurilor biliare in duoden, facilitand digestia. De asemenea menta actioneaza asupra calculilor biliari colesterolici pe care ii dizolva si este un bun detoxifiant hepatic datorita acizilor polifenolici si compusilor flavonoidici din frunze.

Citeste tot articolul pe healthy.ro

Omleta dintr-un ou, cu sunca si o felie de paine neagra